jurnale vampirilor

Lisa Jane Smith a creat prin Jurnalele Vampirilor o poveste incitantă ce se încheagă în jurul unui triunghi amoros: Elena Gilbert, cea mai frumoasă şi mai populară fată din orăşelul Fell’s Church, şi doi fraţi ce se urăsc de moarte, Stefan şi Damon Salvatore, vampiri de peste 500 de ani. Da, încă o poveste cu vampiri care ajunge şi la noi!

Trecutul celor doi fraţi – care îşi manifestă influenţa asupra prezentului – este marcat de Katherine, cea care i-a transformat în vampiri şi apoi s-a sinucis pentru că ei au refuzat să o împartă şi să îi fie alături pe veci, acesta fiind şi motivul pentru care se urăsc atât de mult.

Urmând un tipar destul de comun, Elena îl întâlneşte pe Stefan la liceu iar cei doi se îndrăgostesc unul de altul. Partea fumoasa a idilei nu durează mult, apărând Damon care este hotărât fie să o aibă el pe Elena, fie să o omoare împreună cu toţi cei pe care ea îi iubeşte. Totul se desfăşoară pe fondul a numeroase atacuri şi crime al căror autor este Damon, dar pe care încearcă să le pună în cârca lui Stefan.

Poveştile secundare reflectă trecutul Elenei, ai căror părinţi au murit în accident de maşină, familia şi prietenii ei, dintre care Bonnie este clarvăzătoare sau chiar vrăjitoare, mândrindu-se cu originile ei druide, rivalităţile din liceu şi oraş şi războaiele pentru popularitate.

ma doare ..[=((]

Scriu acum si lacrimile imi curg pe obraji... a aparut de nu stiu unde... si m-a lovit... toata viata mea m-am ferit de asta... si niciodata nu am crezut ca mi s-ar putea intampla mie.... m-a iubit fara sa vrea, l-am iubit fara sa vreau... am ajuns sa traiesc una dintre cele mai frumoase iubiri ale vietii mele...din nimic, dintr-o joaca m-a iubit, totul pare o nimica-toata...ba el chiar mi-ar spune ca exagerez, dar asta doar pentru ca, ceea ce nu vrei sa vezi, poti sa uiti... si el trebuie sa uite, dar ii doresc din tot sufletul sa nu uite, si sa poarte toata viata in suflet, in inima, in sange, ce simte, chiar daca nu vrea sa simta, sa simta cu toata fiinta lui.

Copilaria :x

Sunt un copil si ma simt norocoasa pentru ca viata o sa imi ofere multe lucruri pe care o sa le valorific la maxim. Privesc in jur la ceilalti copii si vad bunatatea din ochii lor,veselia…atat de multa incat am putea cladi o lume a pacii si a zambetului vesnic.     Noi copiii suntem poate cea mai puternica arma impotriva rautatilor adanc ascunse in inimile oamenilor. Inocenta care insoteste aceasta varsta surprinde mereu prin suras si naivitate .In sufletul unui copil e atat de multa speranta si dragoste incat ranindu-l i-ai distruge zambetul.  Copiii au felul lor de a vedea lumea si sunt singurii carora nu le este frica de viitor. Isi zidesc fericirea pe visuri,iar povestile in care binele invinge raul fac parte din realitatea lor.    E atat de greu sa ajungi la sufletul unui copil insa e o aventura care merita intradevar incercata.Copiii gasesc falsitatea, minciuna si egoismul incat ori cat ar incerca cineva sa ascunda asta ei tot o sa-i simta.    Imi pare rau ca nu toti copiii se pot bucura de o copilarie fericita si sper ca atunci cand voi fi mare sa pot ajuta cat mai multi copii sa viseze.